Motive de optimism
Târgul de carte sună în Bucureşti ca un deşteptător de hârtie, de două ori pe an: la început de vară şi la sfârşit de toamnă. Un cititor pasionat, avid sau numai curios se trezeşte imediat în cei mai mulţi dintre noi.
Zeci de mii de cărţi înfoiate pe rafturi îşi aşteaptă cititorii. Iar aceştia vin din toate colţurile Capitalei sau din alte oraşe, străbat per pedes aleea faraonică către intrarea în pavilion, înaintând pe linia albă, şi-apoi umplu toate galeriile, dând impresia unor furnici în căutarea unui loc în muşuroi.
92.000 de vizitatori anul acesta, spune cifra oficială. (Oare cine şi când şi cum m-o fi numărat? - mă întreb cu îngrijorare. Şi câte identităţi distincte am avut, dacă am venit mai multe zile la rând?) Editurile mari au spaţii tot mai mari şi vizitatori tot mai mulţi (Humanitas şi Polirom, Rao şi All, Paralela 45, Teora, Corint şi Curtea Veche). Cum-necum, şi editurile mici există şi rezistă eroic. Cu totul în jur de 400 de expozanţi. Iar între cei 92.000 de căutători de carte, o mulţime de prieteni pe care e reconfortant să-i întâlneşti în fiecare an.
Numeroase lansări. Scriitorii au grijă să-şi termine cărţile înainte de Târg, editorii să le tipărească, iar criticii să le citească de azi pe mâine şi să le lanseze generos, scoţându-le în faţă, pentru public, calităţile, păstrând pentru ei, deocamdată, eventualele defecte. De la Andrei Pleşu la Claudiu Komartin, de la Adriana Bittel la Radu Paraschivescu, de la Ion Manolescu la Ioana Nicolaie, de la Grete Tartler la Ana Stanca Tabarasi şi la Constanţa Vintilă Ghiţulescu (ambele premiante pentru debut ale Românei literare), de la Ştefan Cazimir la regretatul Iordan Chimet, se publică, se traduce, se evocă, se dăruiesc cărţi frumoase şi autografe grăbite.
Editurile au început să înveţe că trebuie să-şi facă publicitate
