La mai putin de doua luni de la lansarea Platformei Liberale impactul acesteia asupra actualei configuratii a puterii politice din Romania nu mai este o ipoteza, ci o realitate. Stim acum ca, in victorie sau in esec, ea isi va lasa amprenta asupra peisajului politic. Dar Platforma Liberala si-a propus mai mult decat atat. Ea a fost anuntata ca o initiativa in care lupta pentru putere, desi evident importanta, este secundara proiectului doctrinar, strategic si institutional. In repetate randuri liderii Platformei au declarat ca propun dezbaterii publice un set de probleme de solutionarea carora depinde bunul mers si chiar viitorul sistemului politic romanesc. Ne plac sau nu ne plac ca persoane publice sau oameni politici, Stolojan si echipa sa au pus pe agenda discutiei publice un pachet de teme ce vizeaza aspecte esentiale ale vietii politice romanesti. Din acest punct de vedere ei au adresat o provocare nu numai politicienilor, ci si comentatorilor politici, analistilor, politologilor si intelectualilor publici. Aceasta pentru ca, in mod corect, din perspectiva Platformei Liberale, atat dezbaterea, cat si solutiile rezultate din ea nu pot fi sustinute doar de oamenii politici. Intrebarea este: are demersul Platformei Liberale vreun impact in acest sens? A antrenat Platforma un curent de dezbatere publica? S-a inaintat cu ceva pe frontul clarificarilor, discutiilor si indentificarii solutiilor? Avem obligatia ca, depasind zgomotul si furia momentului, precum si pasiunile inerente partizanatului politic, sa facem o evaluare cu privire la unde stau lucrurile relativ la temele de substanta anuntate de Platforma. Sa privim deci mai atent la cateva dintre aceste teme: 1. Necesitatea unificarii fortelor de dreapta. Platforma a reusit sa impuna tema pe agenda publica si, mai mult, sa genereze sentimentul ca un proces centripet este, mai devreme sau mai tarziu, inevitabil. I