Nu am fost la toate ediţiile Târgului de Carte "Gaudeamus", dar am fost la câteva, destul de multe, ca să-mi dau seama că anul acesta a fost o ediţie obişnuită, bine organizată, dar fără nimic senzaţional sau poate nu l-am observat eu. Nu ştiu dacă trebuia neapărat să aibă ceva senzaţional; pe mine nu m-a deranjat că nu a avut nimic senzaţional. Prezenţa mai largă a unor edituri franceze, care părea să fie evenimentul sau atracţia Târgului, nu s-a evidenţiat suficient, ba aş zice că a fost destul de ştearsă. Francofonia nu-şi înţelege destul de bine misiunea la noi, într-un spaţiu foarte generos şi foarte disponibil pentru această receptare, mai ales pentru publicul de peste 45 de ani (nu copiii, anglofoni din naştere, pot fi ţinta realistă, ci publicul matur, şcolit înainte de 1989). Preşedintele sau premierul nu au trecut pe la Târg, ca alte dăţi. Vedete "zdrobitoare" nu ştiu să fi fost. Trebuie să spun, pentru onestitatea acestei relatări, că eu nu am stat decât vineri şi sâmbătă, adică în zilele de 24 şi 25 noiembrie. Zile pline de public şi de lansări.

În treacăt spun că lansările sunt o dulce inutilitate în vălmăşagul târgului. Puţine reuşesc să atragă cu adevărat atenţia: dacă sunt programate la standurile editurilor de vârf, dacă microfonul e dat destul de tare şi dacă aduc invitaţi de marcă, din categoria Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. Altfel, lumea se uită şi trece impasibilă mai departe, eventual chiar enervată de întreruperea fluxului de circulaţie. Eu însumi am stat la puţine lansări, dar m-a interesat, înainte de a pleca de acasă, lista lor de pe site-ul Târgului sau, la faţa locului, anunţurile din fluturaşii de publicitate, vânturaţi în marea masă a publicului. Lansările, în forma lor veche, organizate în faţa standului, se practică din ce în ce mai puţin. Se caută forumul central al Târgului, plasat lângă fântâna arteziană de la intra