De curînd şi-a dat duhul, printre hîrtiile mele, un articol care nu depăşise faza embrionar creionară şi nu ajunsese la chipul unui titlu. În introducere, o bună treime, mă adresam direct preşedinţilor Franţei şi României, prim-miniştrilor, miniştrilor de Externe, ai Culturii, Secretarului general al Francofoniei, ambasadorului Franţei la Bucureşti, preşedintelui Institutului Cultural Român, preşedintelui Uniunii Scriitorilor, corespondentului lui Le Monde la Bucureşti, redactorului-şef al emisiunilor româneşti de la Radio France Internationale, dar şi directorului general al aceluiaşi post.
Sub presiunea sobrietăţii şi a conciziei - la care ţin mai presus de toate -, am încercat să-mi stăpînesc vehemenţa în transmiterea unei situaţii indiscutabil scandaloase; am formulat deci:
"Vă informez că, începînd din primele zile ale lunii noiembrie 2006 - şi la cîteva zile după încheierea sommet-ului francofoniei de la Bucureşti -, noi, abonaţii societăţii de cablu Astral, nu mai avem acces normal la postul TV5 Monde."
Am citat imediat explicaţia semioficioasă, dar simplă şi precisă: "în urma sondajelor efectuate, TV5 nu se mai numără printre preferinţele majorităţii abonaţilor". Expuneam şi soluţia oferită la telefon de operatoarele firmei: "Cine doreşte să mai aibă acces se poate abona la un pachet separat de servicii, urmînd să se folosească de un decodor special".
Mi-am permis o anume ironie, neocolind un precedent: "Într-o ţară în care se mai trăieşte conform expresiei Ťse dă», nu e prima oară cînd ni se ia fără menajamente un canal de informaţie şi cultură franceză; cu cîţiva ani în urmă, Ťni s-a luat» ARTE cu aceleaşi argumente strict comerciale; am protestat fără succes, nu ne-am adresat Excelenţelor voastre, ne-am pus speranţa în TV5 ca unic spaţiu, ca Ťultim ţărm» unde să ne mai bucurăm ochiul şi auzul de francofoni fideli".
Înc
