Se pare că experţii, ale căror rapoarte cu privire la viitorul politicii americane în Irak şi Orientul Mijlociu sînt aşteptate în Biroul Oval la începutul lui decembrie, indiferent că lucrează în cadrul comisiei Baker-Hamilton, la Pentagon sau la Departamentul de Stat, vor transmite preşedintelui Bush cam acelaşi lucru. Teoretic, SUA au trei opţiuni în Irak:

- prima ar fi să crească brusc şi masiv numărul trupelor, cu aproximativ 100.000 de militari (la jumătatea lui noiembrie, erau în Irak 152.000 de militari americani) şi să securizeze ţara printr-o ofensivă de mare amploare, urmînd ca trupele irakiene să preia controlul după aceea; această opţiune a primit numele "Go Big";

- a doua, să continue să antreneze forţele irakiene şi să delege progresiv sarcina securizării ţării către acestea în paralel cu o suplimentare mică a forţelor (cu încă 20.000 de militari), asumînd însă lucid faptul că SUA trebuie să promită o lungă prezenţă în Irak şi să se ţină de această promisiune orice-ar fi; această opţiune a primit numele "Go Long";

- a treia ar fi ca SUA să părăsească imediat Irakul, asumînd riscul unui război civil şi a unui focar de instabilitate de magnitudine planetară, care va fi ulterior gestionat pe cît de bine se poate; această opţiune a primit numele "Go Home".

Sigur, decizia va aparţine preşedintelui Bush, comandantul suprem al forţelor americane, care, la rîndul său, va trebui să găsească sprijin politic pentru soluţia pe care o va alege, în contextul parlamentar rezultat din alegerile de la 7 noiembrie. Aşadar, între "Go Big", "Go Long" şi "Go Home", sfatul experţilor, care şi ei ţin seama, în evaluările lor, de scena politică washingtoniană, este să se aleagă varianta "Go Long". E un sfat realist. De altfel, e de notorietate faptul că, după ce situaţia din Irak a ajuns într-un punct fără ieşire, preşedintele Bush înclină tot mai