"Este un joc politic mizerabil", spune preşedintele Băsescu despre scandalul Petrom-OMV. Şi are dreptate, cu amendamentul că a contribuit el însuşi la ridicarea mizei şi a vizibilităţii întregii poveşti.
Cînd a convocat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, special pentru problema energiei, preşedintele părea că are planuri mari. Fie şi numai implicarea acestei instituţii, cu nume pompos şi rol constituţional destul de neclar, şi tot era un semn că ar fi ceva important în discuţie. Mai rău, au circulat chiar zvonuri cum că s-ar pregăti o politică de forţă faţă de OMV, care le-au adus aminte unora de mişcările din Venezuela şi Bolivia, unde statul, condus de populişti agitaţi s-a pus în fruntea poporului, declarînd război companiilor de energie.
Luni, preşedintele Băsescu a dat două interviuri despre problema energiei, unul pentru Evenimentul zilei, celălalt pentru Adevărul. Impresia generală, citind interviurile, este că a făcut un balet destul de complicat între condamnarea unui contract de privatizare care, în mod evident, îl enervează, şi grija de a nu da un semnal prost pentru economie şi investitori.
Trebuie spus că, înainte de şedinţa CSAT, discuţiile din jurul subiectului au amintit de atmosfera de început a anilor â90, cînd nu ne vindeam ţara. Acum, se pare că am vîndut-o prost, dar dezbaterile, dacă se pot numi aşa, nu prea au lămurit de ce anume s-a întîmplat asta, care erau soluţiile alternative şi ce se mai poate face acum. De fapt, nu e foarte clar nici de la ce anume ne-am aprins. Pare că de la creşterea preţurilor la gaze, operată de Petrom. Doar că oricum România s-a angajat, la încheierea negocierilor cu UE, că va alinia preţurile la energie, aşa că surpriza nu ar fi trebuit să fie atît de mare. Ar fi trebuit negociate perioade de graţie mai lungi, dată fiind diferenţa de salarizare faţă de Uniune? Deşi pare înţeleaptă din cal
