Decizia Alianţei de a include în PpP Serbia, Bosnia şi Muntenegru stârneşte controverse Dacă în cazul Bosniei şi al Muntenegrului nu au prea multe obiecţii, alta este situaţia cu Serbia.
Autorităţile de la Belgrad nu au fost încă în măsură să îi predea Tribunalului Penal Internaţional de la Haga pe fostul lider politic al bosniacilor sârbi, Radovan Karadzici, şi pe fostul comandant militar al acestora, generalul Ratko Mladici, acuzaţi de crime de război.
Or, până în prezent, NATO condiţionase stabilirea unor legături mai strânse cu Serbia de predarea celor doi. Decizia intervenită acum reprezintă o schimbare de atitudine. "Serbia este un important jucător regional. Poate contribui la stabilitatea şi securitatea regională", a declarat Jaap de Hoop Scheffer, secretarul general al NATO, în vreme ce cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a susţinut că este vorba de "o decizie foarte importantă", de natură a deschide Serbiei "o perspectivă europeană". Analiştii susţin că perpetuarea condiţiei de paria a Serbiei riscă să creeze un periculos focar destabilizator în Balcani. Occidentul pare să fi ajuns la concluzia că o Serbie izolată nu poate fi decât o soluţie contraproductivă.
SUA nu vor o enclavă musulmană în Balcani
La începutul anului viitor, comunitatea internaţională urmează să decidă soarta provinciei Kosovo, în prezent protectorat ONU, iar cooperarea Serbiei este considerată indispensabilă. În timp ce albanezii doresc un Kosovo independent - ca posibilă fază intermediară în vederea creării unei Albanii mari -, sârbii sunt dispuşi la concesii importante, dar în niciun caz nu vor să renunţe la ceea ce ei consideră a fi leagănul istoric al propriei naţiuni. Pe de altă parte, Americii nu-i convine o enclavă musulmană în sudul continentului european, care să alimenteze eventual activităţile teroriştilor islamici. Situaţia se complică şi prin poziţi
