Din 1.136 de gospodarii, câte numara Ionestiul acum, aproape o suta au ramas nelocuite sau locuite sezonier. Fenomenul il explica primarul Constantin Rada. „Multi s-au mutat la oras - Filiasi sau Craiova - si vin aici doar vara, la strânsul recoltei sau la odihna. Restul... au plecat in strainatate“. Din '90 incoace, de când a pornit intâiul ionestean pe drumul strainatatii, ocupatia de baza in comuna a ajuns emigrarea. Si nu doar in Italia si Spania, cum e moda vremii, ci chiar spre destinatii foarte indeparate. Fie ca au plecat o data si bine, fie ca au perseverat dupa fiecare expulzare, oltenii din Ionesti au prins gustul calatoriilor. Mai mult, deprinsi de mici cu trasul din greu, nu s-au sfiit deloc sa-si arate muschii si natiilor care i-au gazduit. Ca sa le fie munca mai usoara si-au chemat si rudele: neveste, frati, surori, cumnati, copii, s-au reunit cu totii acolo, sub stindardul românului plecat dupa capatuiala. Si au câstigat! „Popescu in Portugalia, Florica in Canada, ai lu' Cârciumaru - patru-cinci bucati cu totii - in America, au deja cetatenie“, enumera primarul pe de rost cetatenii care i-au plecat de pe listele electorale. Si continua: „In Spania sunt multi: ai lu' Vâlceanu, ai lu' Enache, Neniu, Vâlvoi, Tataru. La fel si in Italia: Cotoi, Boblea, Cruceru, Besliu. Avem si in Germania pe unii care si-au luat chiar cetatenia: Mâtu si Papa. In Belgia e Preoteasa cu Enache. Iar in Grecia le-am pierdut numarul: Târdoiu, Cotoi, Petcu, Ungureanu, Dunoiu... Astia sunt din Iliesti si Ionesti. Cu Picu e alta poveste. Oamenii de acolo pleaca in masa la sârbi - e deja traditie!“, zice Rada. Toata lumea isi aduce aminte cum a fost prima data. Acum vreo 15 ani, maistrul Bretan din Picu - priceput in constructii - a trecut Dunarea la vecini. A umblat el incoace si incolo, a facut cunostinte noi, a inceput sa rupa nitel pe sârbeste. A pus osul la munca, ba la unul,