In fiecare zi fac cativa pasi. Impleticiti si nesiguri de fie-care data. Pentru ea este un efort inimaginabil. La patru ani, Ana Maria nu poate sa mearga, sa vorbeasca sau sa vada bine. In Romania e condamnata la o viata de chin. SPERANTA. Ochii Anei spun povestea dureroasa a unei vieti imobilizate
In fiecare zi fac cativa pasi. Impleticiti si nesiguri de fie-care data. Pentru ea este un efort inimaginabil. La patru ani, Ana Maria nu poate sa mearga, sa vorbeasca sau sa vada bine. In Romania e condamnata la o viata de chin.
Cand au luat-o in brate pentru prima data, parintilor nici prin cap nu le-a trecut ca nu ar fi un copil sanatos. "La ecografiile pe care le-am facut inainte de nastere nu au iesit la iveala nici un fel de probleme. Am fost la control medical periodic in timpul sarcinii si eram convinsa ca voi avea un copil sanatos", povesteste Irina Lautaru, mama Anei. Micuta s-a nascut insa prematur, la sapte luni. O luna si jumatate a fost tinuta in incubator.
DIAGNOSTICUL, NECRUTATOR. Pana la sase luni, parintii nu au sesizat nimic in neregula cu copilul lor. Abia atunci si-au dat seama ca Ana nu reusea sa stea in sezut, sa mearga de-a busilea, sa isi tina capul drept. O vecina le-a atras atentia ca fetita lor se uita uneori stramb. "Initial am crezut ca e un copil mai incet, pentru ca a fost prematur. Am zis ca poate asta e ritmul ei de dezvoltare. Apoi, la opt luni, am vazut copilul unei vecine mai mare decat Ana care suferea de parapareza si avea aproximativ aceleasi simptome ca si ea. M-am speriat si am mers la medic", spune mama. Diagnosticul a fost necrutator - tetrapareza spastica, iar sfatul medicului i-a descurajat pe parinti din start. "Faceti, doamna, alt copil, ca asta mica n-are nici o sansa sa se vindece. Asta mi-a spus medicul", isi aminteste cu amaraciune Irina Lautaru. Cu toate ca indemnul i-a revoltat, Irina si Mihai s-a
