De ziua naţională a României se mănâncă ciolan afumat cu fasole. Cel puţin, aşa e tradiţia! Sau a fost! Anul acesta, după cum am citit, vechea reţetă a fost înlocuită cu... friptură de De ziua naţională a României se mănâncă ciolan afumat cu fasole. Cel puţin, aşa e tradiţia! Sau a fost! Anul acesta, după cum am citit, vechea reţetă a fost înlocuită cu... friptură de vită la proţap. Deh, vremurile se schimbă, tradiţiile se schimbă şi ele! Nu ştiu cum o fi vita la proţap, dar ştiu că cea mai bună fasole - cu ciolan sau fără - se mănâncă la popotă. Am descoperit această mâncare cu valoare de simbol pe vremea studenţiei, când eram, de-a valma, obligate şi noi, studentele, să efectuăm stagiul militar. Ce mai chin! Ce mai durere ! Dar, după ce ne-am supus - cu greu - rigorilor armatei şi am reuşit să ne luăm toate examenele, am fost răsplătite cu o masă la popotă. Meritam acest festin cazon! Când am auzit de fasole cu ciolan, am strâmbat din nas. Dar, când am gustat-o, am mai cerut o porţie. Mi s-a explicat că secretul nu este exclusiv al bucătarului - scrobit şi cu boneta ca o frişcă bătută bine -, ci şi al... cazanului. Căci, se ştie, fasolea - ca şi ciorba - la cratiţă nu se compară cu cea la cazan. şi ce cazane! Nişte marmite uriaşe, în care se poate pregăti chiar şi o tonă de ciorbă. M-au impresionat atunci nu numai dimensiunile ustensilelor de gătit sau forfota ordonată a bucătarilor, dar mai ales curăţenia exemplară care domnea printre oale, tăvi şi polonice şi disciplina cu care fiecare subordonat îşi îndeplinea sarcinile. Chiar şi când se amesteca în cazanul cu fasole se stătea în poziţie de drepţi! Cine a spus că acolo unde începe armata se termină logica?!! În cele din urmă, am aflat şi câte ceva din secretul bucătarului, care ne-a explicat că, atunci când găteşte fasole, o pregăteşte din timp - o alege, o spală şi o pune la înmuiat cu 12 ore înainte de a o fie