Trenul blogurilor sta sa plece din statie. Pe peron, nebunie: insi cu egouri mari in papornite, iluzionisti care arunca in aer cate doua-trei vorbe deodata si le invart pana te ia ameteala, domni bine, in costum, legati la gura c-o esarfa trainica de HTML textil, domnisoare de inalta rezolutie, in jurul carora roiesc mii de cursoare, ca mustele... Ce mai: tren de placere! Tren de mare viteza, cu vagoane de personal: trenul blogurilor noastre!
Prin anii â30, un politician lansa pe piata o lozinca: omul si pogonul! Era o promisiune imposibil de indeplinit. Lucru pe care politicianul nostru, Nolica Tatarascu pe numele lui, il stia. Drept pentru care (observati ticalosia, destul de contemporana!) a plasat-o in programul adversarilor lui. Acum altcineva (nu spui cine, ca nici nu stiu bine!) ne face o promisiune identica: un loc in care sa semanam bietele noastre vorbe si din care sa iasa, la primavara, un frumos venit din bannere, de sa nu se mai vada omul calare din el!
Nu vor reusi multi, cu toate ca multi isi fac bloguri acum. Sa faci trafic e chestie de talent in a tine oamenii ocupati si cu chef de artag. Nu e suficient sa scrii bine, trebuie sa scrii si controversabil (ca sa inventez un cuvant nou fara teama de a ajunge la Carcotasi). Cand Tolontan atrage 500 de comentarii la un articol nu e pentru ca pe oameni i-a vrajit ce spune, ci pentru ca i-a provocat. Tineti minte asta, voi, tineri gazetari naivi: in lumea presei se naste o alta logica naturala, o alta lume decat cea a scrisului la gazeta. Bloggerul de maine nu-ti mai da sentinta, ca editorialistul de ieri: te zgandare s-o dai singur. El e scanteia care aduna gasca, cu pari si faclii si urlete... Intre editorialistul de altadata si el exista aceeasi diferenta ca intre executia civilizata, organizata de stat dupa un proces indelungat, si linsajul dezorganizat, pasional, insa extrem de usor de int
