Este surda de când s-a nascut. Din cauza saraciei, a mers la scoala mai târziu decât ceilalti copii. Si tot din aceasta cauza, nici nu poate face fata programului special de invatamânt: un aparat auditiv care sa-l inlocuiasca pe cel furat e mult prea scump pentru Ana Maria, fetita surda din Ionesti - Gorj. E trecut de prânz. Ana Maria, eleva in clasa a V-a B a Scolii Speciale „Sfântul Vasile“ din Craiova, are in orar cursurile „speciale“. Terapii specifice compensatorii. Adica batut din palme si picioare in ritmul unei melodii vesele, exercitii de pronuntare a sunetelor, de invatare a acestora, dupa indicatiile primite de la psihopedagog. Pentru ca nici ea, ca de altfel nici un copil de aici, din scoala, nu a invatat sa vorbeasca la vremea potrivita. Nu a stiut sa spuna „mama“ sau „apa“ atunci când cei mari le-au rostit in jurul ei, deoarece Ana Maria si toti acesti copii sunt hipoacuzici. Sunt surzi. „Ne-au spus sa-i taiem limba...“ Are 14 ani. Mai mare decât colegii de clasa, fetita a fost inscrisa la scoala târziu. Nu au stiut unde sa o duca, se scuza Elena, mama ei. Cum la scoala din satul lor - Ionesti, Gorj - nu a fost acceptata, parintii, tarani simpli si nestiutori, au crezut de cuviinta sa-si tina copilul „bolnav“ acasa. Abia acum vreo sase ani, familia Boboc a aflat intâmplator ca exista si scoli speciale pentru astfel de boli. Nu prea aproape de casa, e adevarat, ba chiar in alt judet. Dar sansa ca fata lor sa invete ceva mai multa carte decât ei i-a convins ca distantele nu mai au importanta când in joc este destinul propriului copil. Au dat-o deci la scoala, sa invete acolo ceea ce acasa, in sat, n-ar fi reusit nicicând. „N-a auzit niciodata. Asa s-a nascut“, povesteste Elena Boboc, uitându-se pe rând la pozele pe care le pastreaza cu drag intr-o cutie de carton. „Era un copil normal, vesel, mânca bine. Parea sanatos. Pe la un an insa, am observat ca nu