Chiar asa, nu uitati sfatul. E timpul sa bem inainte sa ne trezim! Atrecut si Ziua Nationala, o sarbatoare care se asaza cu greutate in constiinta tarii. Pasul de la momentele oficiale spre bucuria din sufletul fiecarui cetatean nu a fost facut la scara nationala, astfel incat cu greu se poate aprecia durata de viata a acestei sarbatori. Apar voci care contesta nu doar momentul istoric de la 1 Decembrie, ci si simbolistica lui, considerata depasita intr-o Europa globalizata. Faptul ca intram dezbinati intr-o mare constructie a unitatii europene nu trebuie sa mire. Dupa 17 ani de la Revolutia din decembrie, societatea romaneasca nu si-a asezat inca valorile; are mari probleme in evaluarea trecutului recent, iar pe instabilitatea principiilor nu se poate construi nimic durabil. Ca atare, nu ar trebui sa surprinda ca solutia plecarii din tara este una logica pentru tinerii valorosi in a caror utilizare societatea romaneasca pare sa aiba un mecanism de excludere care functioneaza fara greseala. Nu cred intr-o organizare sociala perfecta, dar cea in care traim aduce mai multe nemultumiri decat poate suporta un individ rational, sigur pe valoarea lui. Macinarea existentei de zi cu zi in frecusuri de neimaginat in tari civilizate determina, cred, in buna masura, decizia atator oameni de valoare sa incerce iesirea spre alte orizonturi. Politicienii se simt mai confortabil in lipsa vocilor critice, iar mediocritatea de care vorbea presedintele Basescu este chiar ciorba calduta bagata in meniul fix al clientelismului. Institutia din Cotroceni, trezita de ideile binevoitorilor, lanseaza teme mari, a caror finalitate nu se intrevede. Comisia lui Tismaneanu este minata din interior de biografii securisto-comuniste; comisia pentru strategia energetica, lansata pe fundal de scandal de tradare, nu are componenta stabilita, iar comisia pentru educatie este condusa de un fost min