Aproape orice domeniu al stiintei sau tehnologiei incepe cu o explozie de entuziasm. Nanotehnologia, care se ocupa cu miniaturizarea dusa pana la limitele posibilului, nu este o exceptie.
Aproape orice domeniu al stiintei sau tehnologiei incepe cu o explozie de entuziasm. Nanotehnologia, care se ocupa cu miniaturizarea dusa pana la limitele posibilului, nu este o exceptie. Imaginata acum jumatate de secol intr-un articol semnat de Richard Feynman, noua tehnica avea sa prelucreze materiale la nivelul atomic si molecular, sa construiasca masinarii cu adevarat minuscule, montate cu mare migala, atom cu atom.
Prefixul "nano" semnifica dimensiuni masurabile in milionimi de milimetru. Distanta dintre atomii unei molecule nu depaseste 12-15 nanometri, dubla elice a ADN-ului (substanta care pastreaza intreaga informatie genetica) are o grosime de 2 nanometri, in vreme ce o bacterie banala are o lungime de peste 200 de nanometri. Entuziasmul pomenit este excelent reprezentat de cartea lui Ted Sargent: "Dansul moleculelor". Autorul prevede un viitor destul de apropiat in care vom fi fericitii posesori si utilizatori de nasuri de caine electronic, care sa adulmece si sa descopere, fara a se expune la pericole, tot felul de substante cu circulatie controlata, de la droguri si explozive la izotopi radioactivi. Tot el imagineaza microscopice "faruri" moleculare, care sa usureze navigatia in interiorul celulelor organismului, si liposomi artificiali (organite celulare) care sa transporte medicamentele exact la locul ideal pentru tratament.
Nu lipsesc din colectia sa de entuziasme celulele solare de zeci de ori mai eficiente decat cele actuale, cablurile fara pierderi de energie si nici vehiculele de pe infimele santiere ale unui viitor nu prea indepartat.
Pe langa posibilitatea de a controla si exploata materia la nivelurile pomenite, optimistii vad in n
