Am auzit multe de Ziua nationala a României. Am auzit fanfare, am auzit marsuri, am auzit discursuri, cu vorbe sforaitoare sau pioase, am auzit evocari ale Marii Uniri din decembrie 1918, am auzit ode si imnuri. I-am auzit pe unii spunând ca ziua nationala s-ar fi cuvenit sa fie fixata nu intr-un anotimp cu frig si ploi mohorâte, care impiedica petrecerile câmpenesti, micile sau marile veselii din parcuri. Ceva, insa, n-am auzit. Si anume o intrebare elementara. In fond, ce sarbatorim la 1 decembrie? Sarbatorim un eveniment din istoria noastra? Sarbatorim trecerea anilor de la ceea ce a fost la 1 decembrie 1918? Pentru a da un raspuns corect, ar fi utile, poate, niste comparatii? Ce sarbatoresc francezii de ziua lor nationala, Caderea Bastiliei? Sarbatoresc, dupa parerea mea, ideea de „Franta“ cu tot ce inseamna ea. Franta de dupa Revolutia Franceza, dar si cea dinaintea ei. Francezii sarbatoresc ceea ce au fost si ceea ce sunt, ca francezi. Sau ce sarbatoresc americanii la 4 iulie? Unii istorici se vor grabi sa spuna ca americanii sarbatoresc anii trecuti de la adoptarea Declaratiei de independenta in 1776. Eu presupun ca unii din americanii care defileaza atunci pe strazi sau privesc de pe trotuare festivitatile nu se gândesc nici o clipa la Declaratia de independenta. Se gândesc la America si la faptul ca ei sunt americani. In ce ma priveste, nu ma numar printre cei care militeaza ori se gândesc sa militeze pentru schimbarea datei când ne celebram ziua nationala. Probabil, suntem singurii care am transformat ziua nationala intr-un fel de „joc“ al circumstantelor, facând-o sa fie o prelungire a puterii, o dependenta festiva a puterii, desi orice putere e, prin definitie, trecatoare si orice zi nationala e, la modul ideal, eterna; desigur atâta eternitate câta e posibila pe o planeta nici ea eterna. Am sarbatorit ziua nationala, intr-o vreme, la 10 mai. Apoi, ea a f