Dincolo de a fi hoti, sarlatani, camatari, traficanti, afaceristi murdari, manelisti sau cersetori - cum s-au invatat Europa si România sa-i categoriseasca, tiganii (sau romii) sunt un popor. Cu traditii si cultura proprii, cu o istorie pe care putini au incercat sa o cunoasca. Si care, daca ar fi amintita mai des, ar limpezi multe mistere, ar sterge multe prejudecati si chiar ar da solutii pentru o problema prea des ridicata la rang de prioritate: noi - majoritarii, europenizatii - ce facem cu ei, cu tiganii? Sunt tigani. Multi dintre ei nu recunosc asta sau ascund faptul ca fac parte din aceasta etnie. Acesta este si motivul pentru care, la fiecare recensamânt, putini dintre ei isi declara originea. Aici, in România, dar si in oricare alt colt de lume. Le e rusine sau le este teama de discriminare si rasism? Nici ei nu mai stiu. Unii tin sa li se spuna romi, nu tigani, ca si cum o simpla denumire ar schimba cu ceva povestea lor, intinsa pe durata a sute de ani. Manualele de istorie nici macar nu mentioneaza romii. Cu atât mai putin istoria lor. Ca si cum nu ar fi trait mereu printre noi. Ca si cum ei nu au existat vreodata. In schimb, sunt de cele mai multe ori subiectul unor caracterizari care generalizeaza idei preconcepute, de genul „tiganii sunt niste hoti“. Acesta este rasismul. Asta inseamna discriminare. Tot mai putini specialisti amintesc de faptul ca, de exemplu, venitul lor mediu este cu mult sub cel al celorlalti români sau ca speranta lor de viata este cu mult mai mica. Mai exact, ca traiesc, in medie, cu vreo zece ani mai putin decât românii. Razboinici indieni de acum 1.000 de ani Este aproape imposibil de elaborat, cu rigoare si exactitate, o istorie a tiganilor, deoarece ei nu au scris nimic pâna relativ curând, singurele surse pe baza carora s-ar putea reconstitui destinul acestor oameni fiind cronici care amintesc vag si intâmplator despre ei, pov