Iubea viata. Iubea animalele. Iubea zborul. Isi iubea familia. "Noi ne-am obisnuit de mici, de cand ne-am nascut, sa fim vesnic fotografiate. Tata ne mangaia cu obiectivul. Eu, cum vedeam aparatul de fotografiat, cum ii zambeam." Era un aventurier. Nu i-au stat picioarele. Fotografia orice. Nu ii placea fotografia de studio. Facea reportaje pe unde altii nici nu se gandisera sa calce. Nu se temea de nimic. Nici de boala. Nici de moarte. Fotografia a fost viata sa. Cel mai mare fotograf al romanilor. Fenomen
"S-a terminat. Daca nu ma mai lasa sa fotografiez, nu mai am pentru ce sa traiesc." Fotografia a fost viata sa.Doamna Luiza Berman ne primeste in caminul ei in care traieste inconjurata de amintiri. "Tata..." si ne arata un tablou mare cu maestrul fotografiat smechereste cu tigara in coltul gurii. "Eu... sora mea..., noi la mare..., tata cu Regele Mihai..., mama..." Ce frumoasa era doamna Berman! Ce frumos era domnul Berman! Un brunet cu ochii verzi si cu tenul masliniu, iar mama era blonda natural si cu ochi albastri-mov..." Peretii camerei sunt tapetati cu lumea in care a crescut si a trait micuta Luiza. Lume vesela, la petreceri, in costume de epoca, lume fericita, la mare. La onomastici, la zile de nastere. Fotografiile sunt facute de "tata". Cand spune "tata", dna Berman reuseste sa adune in vocea sa toata dragostea si admiratia pe care le poate aduna un om pentru tatal sau. Doamna Raisa Berman, intr-o rochie superba, o fotografie colorata de "tata".
Are multe fotografii, si nu numai cele de pe pereti. Ni le arata. Din cutii de carton scoate "sticlele". Si noi, ca in fata unei minuni, le atingem sfiosi, cu lacrimi de emotie. "Stiu ce inseamna viata de reporter! Tata nu prea statea pe acasa. Se nimerea sa fie ziua mea: atunci ii spuneam: «Tata, vii dupa-amiaza cand ne vin prietenele sa ne faci o poza?» Facea ce facea, lua o masina de la Pa
