Fabricarea si utilizarea sapunului dateaza dinainte de anul 2800 i.d.Hr. Inscriptiile arheologice spun ca prima forma de sapun s-a obtinut prin amestecarea unturii topite cu cenusa. Potrivit descoperirilor inregistrate, egiptenii isi faceau baie cu regularitate, iar documentele existente vorbesc despre un sapun care se fabrica din combinatia uleiurilor animale si vegetale cu anumite saruri. Acest sapun era utilizat in tratarea bolilor de piele si pentru spalat. Grecii antici nu fabricau sapun. Ei isi curatau corpul cu lut, nisip, cenusa si apoi se ungeau cu uleiuri, dupa care se frecau cu un instrument de metal. Germanii si galii au descoperit, de asemenea, un sapun facut din seu si cenusa pe care-l foloseau insa ca sa-si vopseasca parul in rosu. Romanii sunt recunoscuti pentru numarul mare de bai pe care le-au construit. Din secolul al doilea dupa Hristos, fizicianul grec Galen recomanda utilizarea sapunului pentru spalare si ca medicament pentru piele. O data cu destramarea Imperiului Roman, in 467, importanta bailor a inceput sa scada si in Europa s-a simtit impactul mizeriei asupra sanatatii populatiei, care a dus la aparitia marilor boli din Evul Mediu. In secolul al XVII-lea, baile si curatenia au inceput sa se „restabileasca“ in Europa, utilizarea si producerea sapunului inregistrând o perioada de dezvoltare. In timp, calitatea sapunurilor a inceput sa fie imbunatatita, prin diverse arome si ingrediente pentru intretinerea pielii si prin folosirea uleiului de masline in fabricarea lor in locul grasimii animale. Fabricarea si utilizarea sapunului dateaza dinainte de anul 2800 i.d.Hr. Inscriptiile arheologice spun ca prima forma de sapun s-a obtinut prin amestecarea unturii topite cu cenusa. Potrivit descoperirilor inregistrate, egiptenii isi faceau baie cu regularitate, iar documentele existente vorbesc despre un sapun care se fabrica din combinatia uleiurilor