Interviu cu Wilfried H. Lang, observator economic - Dle Lang, inca din 2004 ati avertizat autoritatile romanesti asupra consecintelor nefaste pe care le-ar putea avea afacerea Petrom-OMV, prin asa-zisa privatizare. - Nu doar din anul 2004. Inca din 1992-'93 am luat legatura cu factorii de decizie de atunci, propunandu-le o solutie adecvata pentru salvarea industriei petroliere romanesti. Dupa doua convorbiri infructuoase, mi-am dat seama ca partenerii mei de discutii nu pricepusera nimic, chiar absolut nimic din ce cautasem sa le comunic. Ca vechi membri PCR si slugoi docili ai sistemului totalitar ce de-abia apusese, nu au fost in stare sa-si indrepte privirea spre piata libera din Occident. Toate explicatiile mele au fost inutile. Dupa aceea, intre 1995-'97, am mai recidivat cu ocazia vizitelor domnilor Emil Constantinescu si mai apoi Victor Ciorbea la resedinta mea din Germania, dar tot fara nici un succes. La fel si cu dl Ion Iliescu in iunie 2002, la Palatul Cotroceni. De ceilalti demnitari romani, secretari de stat si ambasadori cu care am stat de vorba nici nu mai pomenesc. - Bine, si care a fost piedica unei intelegeri in acest sens? - Dupa experienta acumulata in acesti ani, am ajuns la concluzia ca in Romania factorii de decizie, indiferent de culoarea lor politica, se impart in doua categorii: cei care cred ca se pricep, dar nu se pricep, acestia fiind majoritatea, si cei care se pricep, dar care nu vor sa actioneze in consecinta. O absoluta minoritate. La ambele categorii, doar interesele si pricopseala personala fiind importante, interesul general gasindu-se undeva pe planul doi sau trei. - Ne-ati putea da amanunte? - Sa facem o comparatie. De obicei, un agricultor isi face un plan pe urmatoarele 10-12 luni. O fabrica de automobile calculeaza pentru cinci-sase ani. In industria petroliera, proiectele de perspectiva acopera urmatorii 20-25 de ani.