Viata oricaruia dintre muritori are doua forme de viitor. Un viitor numit ziua de maine si un altul numit viata de dupa moarte. Primul, viitorul anterior, este un viitor accesibil, posibil, prefacut, de obicei, succesiv, in prezent si, respectiv, trecut. Celalalt - viitorul ulterior - nu este posibil decat in subconstientul (credinta) fiecaruia, este propovaduirea unui ce probabil, o asigurare contextuala mediata de slujitorii bisericii, o speranta pentru acea parte de organism (nemuritoare) numita suflet. Sufletul care, fie vorba intre noi, muritorii, e un las! El, daca exista, convietuieste pe seama timpului, il oboseste, il sleieste, il aduce in pragul disparitiei fizice dupa care el, metafizicul, evadeaza, se strecoara afara din les si o sterge lautareste. El stie unde - in rai, in iad, in Nirvana. Suflet ratacitor, suflet tradator!
Asa stand situatia, raman la parerea mea ca viitorul trebuie trait (nu dormit, caci indeletnicirea seamana cu un antrenament pentru somnul de veci), ca viitorul cel mai important si, deocamdata, singurul real si dovedit, ramane cel care-l schimba pe prunc in adolescent, pe acesta in adult, pe acela in matur, pe asta in batran si pe ultimul, in frumoasa amintire, vesnic vie prin faptele lui. Viata oricaruia dintre muritori are doua forme de viitor. Un viitor numit ziua de maine si un altul numit viata de dupa moarte. Primul, viitorul anterior, este un viitor accesibil, posibil, prefacut, de obicei, succesiv, in prezent si, respectiv, trecut. Celalalt - viitorul ulterior - nu este posibil decat in subconstientul (credinta) fiecaruia, este propovaduirea unui ce probabil, o asigurare contextuala mediata de slujitorii bisericii, o speranta pentru acea parte de organism (nemuritoare) numita suflet. Sufletul care, fie vorba intre noi, muritorii, e un las! El, daca exista, convietuieste pe seama timpului, il oboseste, il sleieste, il adu
