Oricat de profitabile ar fi afacerile autohtone cu vin, un sambure de teama tot s-a strecurat si in sufletul producatorilor mari. Unii se pregatesc sa vanda, altii sa se reorganizeze. Consumatorii ar trebui sa se bucure, dat fiind faptul ca, din 2007, autoritatile care se ocupa de controlul calitatii vor putea sa dicteze retragerea din rafturi a produselor care au chinuit piata pana acum. Cat despre palinca... Adio, alambic! Chiar nu e o gluma!
Integrarea comunista
Cooperativele de productie, planul cincinal sau productiile-record au fost parte a vietii in Ungaria, in masura aproape egala cu Romania. Totusi, Ungaria a pasit in democratie si, mai apoi, in Uniunea Europeana mai putin bantuita de frici decat se pregateste astazi Romania, cel putin in ceea ce priveste bauturile spirtoase.
Din 1984, guvernul maghiar a permis infiintarea de mici firme private, care sa se ocupe de distilarea fructelor din gospodarii. Au aparut primele distilerii satesti, unde fiecare isi aducea partea de fructe si lasa tainul de palinca. Incet-incet, distileriile au inceput sa aduca un profit frumusel si, fiind conduse mai degraba de gospodari, nu de betivi, au inceput sa se tehnologizeze.
Mai intai s-a trecut la incalzirea vaselor cu aer cald uscat, in loc de flacara. Apoi au aparut primele coloane de distilare, care sa separe cetonele, aldehidele si alcoolul metilic de palinca adevarata.
Astazi, distileriile care au supravietuit arata a laboratoare de capitani Nemo, construite din alamuri nobile, sunt mai curate ca o farmacie si au ajuns la fineturi de fermentare la care noi inca nici nu visam.
In ceea ce priveste vinul, ungurii au o traditie a calitatii pe care producatorii romani au reusit cu succes sa o distruga in ultimii 15 ani. Daca la Revolutie se mai putea vorbi de vinul destinat exportului, nomenclaturii, aparatcik-
