Pentru noi, romanii, miza europeana inseamna rata inflatiei cu o singura cifra, pe care acum ne-o dorim in scadere continua pana la 2%, o stabilizare a deficitului balantei de plati externe in jurul unui procentaj rezonabil din PIB si un deficit bugetar sub 3% din PIB.
Pentru noi, romanii, miza europeana inseamna rata inflatiei cu o singura cifra, pe care acum ne-o dorim in scadere continua pana la 2%, o stabilizare a deficitului balantei de plati externe in jurul unui procentaj rezonabil din PIB si un deficit bugetar sub 3% din PIB. Aceste tinte - si altele - vor putea fi atinse cu conditia aplicarii unui program de reducere a pierderilor din economia reala si a unui program ferm de inmultire a performantelor. In plus, vom fi nevoiti sa asiguram ritmuri inalte de crestere economica, sa renuntam la finantari inflationiste ale deficitului bugetar, sa asiguram programe viguroase de reducere a cheltuielilor in sectorul public si de restrangere a costurilor in economie. De ce tinta inflatiei este de 2%, si nu zero? Pentru ca ni-meni in UE nu iubeste inflatia zero. Toata lumea iubeste inflatia modica, in jur de 2%. Un pic de inflatie - intr-o economie sanatoasa - are efectul unui pahar cu vin bun baut dupa masa: actioneaza ca intaritor. Din acest motiv, toate tarile dezvoltate cocheteaza cu "putina inflatie".
Profitul nu e scos din preturi mai mari, ca la noi, ci din costuri mai mici. O inflatie de 1,5%-2% stimuleaza concurenta in piata. La noi, in 16 ani de inflatie, preturile au crescut de 2.800 de ori, inaintand fie cu viteza de corectie, necesara trecerii de la economia de comanda la economia de piata, fie cu viteza racordarii la temperatura indicata de rezultatele economice. In tot acest timp au fost actionate numeroase frane, care au tinut in loc cand corectia, cand acomodarea. Din cauza franelor a fost lungita boala. Abia acum, in pragul aderarii la