Oficializarea deciziei conservatorilor de a iesi de la guvernare fragilizeaza nu numai PC, ci si PNL, in varianta Tariceanu et comp. Si anunta, inca o data, un deznodamint aminat de citeva ori.
Pentru saracia de idei politice de care au dat dovada mereu conservatorii, spatiul de expunere de care au beneficiat acestia este unul exagerat de mare. Ieri, de pilda, liderii acestui partid (?!) ne-au trecut de citeva ori prin fata ochilor toata pretinsa lor artilerie grea. Au spus ca sint o formatiune politica responsabila. Ca e singurul partid care intruchipeaza valori morale.
Ca seful statului este marele demon care bintuie acum Romania. Ca ne apropiem de data fatidica la care se va naste un nou partid dictatorial. Ca, in fine, va veni o vreme cind conservatorii nu vor mai fi doar la guvernare, ci si la putere.
Daca toate acestea ar fi fost spuse acum un an sau, haideti sa fim putin generosi, chiar si acum jumatate de an, am fi ris, nu? Acum, dupa ce, ca in povestea cu ciobanul si cu lupul, Voiculescu ne-a pacalit de atitea ori ca vine lupul, un asemenea gest - cum e cel al retragerii de la guvernare - nu mai e comic; tragic, dramatic, el nu a fost niciodata decit, cel mult, pentru acei conservatori care isi vad amenintate pozitiile.
Pe de alta parte insa, desi nascuta dintr-o inconsecventa ridicata la rang de consecventa si de responsabilitate politica, decizia retragerii PC de la guvernare este una care merita sa fie salutata. In masura in care nu se razgindesc inca o data, PC a facut, alegind retragerea de la guvernare, inca un pas spre singura destinatie pe care o merita: iesirea pe usa din dos a politicii.
Dejà-vu, deci. Dar si, cum a spus-o dom’ profesor Voiculescu, “deschidere” catre PSD si PNL. Sa lasam deoparte deocamdata PSD-ul dintr-o ecuatie politica posibila, dar nu probabila; social democratii s-au
