Deocamdata, cel putin, ideea de echipa, de coalitie in interes national este incompatibila cu clasa politica romaneasca. Pentru ea, singurele lucruri care conteaza sunt orgoliul liderilor de partide, mofturile clientelei si, mai ales, ingrasarea propriilor conturi. Coalitiile si aliantele s-au dovedit a fi niste alcatuiri de conjunctura, eterogene si alipind partide si formatiuni cu doctrine aproape antagonice, dar marsaluind o vreme impreuna spre a se instala si mentine la Putere. Inexorabil, se sparg. Asa a fost CDR, asa a fost PSD+PUR, asa este si actuala Coalitie. Aruncata in aer de partiduletul lui Dan Voiculescu, creditat in sondaje cu 1-2 la suta, dar avand 30 de senatori si deputati, ajunsi parlamentari in carca PSD si sariti apoi ca puricele in blana altui caine, Alianta D.A. Pe care, apropiindu-se decontul guvernarii - in care a avut un vicepremier, un ministru, sase secretari de stat si zece presedinti de agentii, basca alte nenumarate functii de decizie - n-a ezitat sa o abandoneze. S-a negociat cumva la Cotroceni dosarul energetic de la Parchet?
Bulibaseala iscata de conservatori costa Romania inca o deteriorare a imaginii si, nu-i exclus, chiar activarea unor clauze de salvgardare sectoriala UE imediat dupa aderare. Ceea ce ar aduce daune financiare imense. Tarii, nu lui Dan Voiculescu. Criza politica nu poate fi atribuita doar lui Traian Basescu, regizorul pe care Mircea Geoana il numea ieri “inamicul public nr. 1 al Romaniei”. Nici lui Emil Boc, care-i cerea, tot ieri, lui Tariceanu sa nu-si caute scaparea in afara Aliantei, recte intr-o colaborare parlamentara cu PSD. Nici lui Mircea Geoana, care ameninta cu respingerea Bugetului si cu motiunea de cenzura. Interminabila degringolada poarta semnatura tuturor acestora si a altora ca ei.
