Retragerea Partidului Conservator de la guvernare nu este decat un pretext pentru rediscutarea problemei anticipatelor. O mutare care nu ar trebui sa starneasca mai mult decat o furtuna intr-un pahar cu apa apare insa acum ca o justificare pentru Tariceanu si aripa sa sa cedeze si sa repuna pe tapet anticipatelor. Si este greu sa credem ca este mai mult de un pretext din moment ce Tariceanu a rezistat cu brio timp de doi ani asalturilor lui Basescu iar acum se pretinde lovit letal de un partid de buzunar.

Problema nu este ca Partidul Conservator iese de la guvernare. Partidul lui Dan Voiculescu nici nu prea era la putere si nici nu se comporta ca atare.

In primul rand, nu avea decat doi ministri, si aceia haituiti mai tot timpul. Voiculescu a fost bantuit insistent de catre CNSAS cu fantoma Felix (si inlocuit apoi cu un vicepremier foarte discret: Bogdan Pascu), iar Codrut Seres cu spectrul privatizarilor energetice.

In al doilea rand, in Parlament, conservatorii au votat dupa propria agenda, cel mai elocvent exemplu fiind opozitia fata de legea minoritatilor: indreptata impotriva unor parteneri din patrulaterul guvernamental: UDMR.

Totusi, de ce au ales sa plece de la guvernare, in ciuda faptului ca amenintarea cu acest gest devenise o boala cronica pentru Dan Voiculescu?

In nici un caz din cauza faptului ca nimeni din arcul guvernamental nu era de acord cu TVA redus la alimentele de baza, in fapt o masura populista cu efecte perverse. In fapt o astfel de cota nu ar fi facut decat sa subtieze bugetul statului, sa majoreze profiturile producatorilor, in timp ce tocmai tinta acestei propuneri, consumatorii, ar plati acelasi pret pe alimente.

Si nici din cauza imaginii proaste si a atacurilor venite din toate partile. Chiar daca tuna impotriva presedintelui Traian Basescu aproape cu fiecare ocazie, Dan Voiculescu, pana la urma, a sup