Era clar că va alege drumul ştiinţei încă de când participa, liceean fiind, la concursurile din "Gazeta Matematică". Din 1947, când a devenit student cu acte-n regulă la Facultatea de Era clar că va alege drumul ştiinţei încă de când participa, liceean fiind, la concursurile din "Gazeta Matematică". Din 1947, când a devenit student cu acte-n regulă la Facultatea de ştiinţe a Universităţii din Iaşi, şi până astăzi, Constantin Corduneanu a bătut multe recorduri. La 78 de ani, e profesor emerit al unei universităţi americane, a şcolit mii de studenţi şi a avut zeci de doctoranzi, a ţinut lecţii şi conferinţe în peste 80 de universităţi din lumea întreagă şi n-a obosit deloc "să predice" matematica. - Aţi fost legat, timp de trei decenii, de Universitatea din Iaşi... Cum vă amintiţi acei ani? - Am devenit în anul 1947, la vârsta de 19 ani, student al Facultăţii de ştiinţe a Universităţii din Iaşi, la secţia de matematică. Nu puteam să-mi dau atunci seama că am păşit pragul unei şcoli ştiinţifice de talie europeană, şcoală care se afirmase în planul cercetării ştiinţifice în mod strălucit. Reprezentanţii ei de seamă erau, în ordinea vârstei, Alexandru Myller, Octav Mayer, Mendel Haimovici, Dumitru Mangeron, Ilie Popa, Gheorghe Gheorghiev, Alexandru Climescu, Ion Creangă, Adolf Haimovici. Dar şcoala de matematică ieşeană îşi trimisese fiii şi în alte universităţi româneşti sau din străinătate. Mă refer acum la generaţiile dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Ar fi suficient să-l amintesc pe Isac Schoenberg, venit în USA la începutul anilor 1930, care a devenit o autoritate mondială în domeniul analizei numerice. După metoda sa, bazată pe rezultate clasice, dar adaptate epocii calculatoarelor moderne, s-a calculat cu anticipaţie traiectoria navei cosmice care a dus oameni pe Lună. Consider că a fost un mare privilegiu pentru mine să nimeresc, nu chiar "absolut di