In celebra schita "Reportaj", dedicata de Caragiale gazetariei de senzatie, publicatia Revolta nationala angajeaza un reporter special pentru a-si ridica tirajul prin stiri provenite "din surse". Caracudi, devenit cu timpul prototipul jurnalistului care nascoceste ceva in genul limbricilor de la Evenimentul Zilei al Trustului Ringier (a se vedea campaniile impotriva Monicai Macovei, Elenei Udrea, Monei Musca), isi scria in Cismigiu reportajele de dincolo de usile inchise. Cele mai multe dintre ele se refereau la o criza politica. Mai mult decat concluzie: presa de senzatie se hraneste din crize: de la cele meteorologice pana la cele conjugale.
Pentru a nu-i mai obliga pe Caracudi ai zilelor noastre sa tremure in Cismigiu, liderii formatiunilor din Coalitia guvernamentala au decis, probabil, sa mimeze o criza politica. Sub semnul unei incantari excitante, fatucile si gugustiucii au tinut-o langa, doua zile la rand, cu alegeri anticipate amanate, criza politica, prabusirea guvernului. Astfel de stiri, chiar daca inventii sau intoxicari, nu s-au ivit din nimic.
Intr-adevar, dupa decizia Conservatorilor de a iesi de la guvernare, scena Puterii a fost marcata de o vanzoleala evidenta. Intalniri presedinte-premier, reuniuni ale forurilor de conducere ale formatiunilor Aliantei, declaratii ale liderilor politici, discutii de ore intregi cu usile inchise. Mai mult ca sigur, liderii PC s-au temut ca iesirea de la guvernare nu va avea un impact mediatic suficient de puternic pentru ca electoratul sa perceapa acut decizia. Nu era o temere gratuita. Pe langa un posibil boicot al presei, ostil Partidului Conservator, era luata in calcul si o posibila indiferenta jucata de partenerii de Coalitie. Era posibil astfel ca PNL, PD si UDMR sa se intruneasca din scurt si sa emita o declaratie potrivit careia guvernul merge inainte si fara Conservatori. Liderii PC, dar si opin
