Pe 24 noiembrie, s-a produs o undă de şoc în pieţele financiare: în mai puţin de zece minute, dolarul a încasat o trântă serioasă, scăzând la cel mai mic nivel din primăvara anului 2005. Cotaţia EUR/ USD a spulberat pragul psihologic din zona 1,3000 şi nu s-a mai oprit până aproape de 1,3100.Majoritatea comentariilor pun aceasta pe seama mai multor factori: „viteza de creştere diferită dintre economia SUA şi cea europeană“, „faptul că banca centrală a Chi

Pe 24 noiembrie, s-a produs o undă de şoc în pieţele financiare: în mai puţin de zece minute, dolarul a încasat o trântă serioasă, scăzând la cel mai mic nivel din primăvara anului 2005. Cotaţia EUR/ USD a spulberat pragul psihologic din zona 1,3000 şi nu s-a mai oprit până aproape de 1,3100.

Majoritatea comentariilor pun aceasta pe seama mai multor factori: „viteza de creştere diferită dintre economia SUA şi cea europeană“, „faptul că banca centrală a Chinei a readus pe tapet ideea diversificării rezervei valutare“, „indicele de încredere a consumatorului din SUA, aflat în scădere şi văzut prin comparaţie cu IFO din Germania, aflat la maximul ultimilor 15 ani“, „creşterea diferenţialului de dobândă dintre euro şi dolar“. Eu îmi rezerv dreptul la o opinie diferită.

Toate aceste argumente prezentate sunt perfect adevărate şi nu au cum să ofere un sprijin dolarului. Dar aspectul interesant este că în dimineaţa acelei zile nu au apărut date noi în acest sens: despre China se vorbea deja de două săptămâni, vitezele diferite de creştere economică sunt cunoscute deja de cel puţin două luni, indicele IFO a fost publicat cu o zi în urmă, şamd. Cu alte cuvinte, apare extrem de suspect de ce tocmai vineri s-a hotărât piaţa să vândă dolari.

De aceea spun că, profitând de lichiditatea extrem de redusă din pieţe din acea zi, marile fonduri de investiţii au „împins“ piaţa Forex puţin peste