In urma cu cativa ani o intalneam, in locuinta sa din Bucuresti, pe pictorita Coca Metianu. Artista care a stiut sa treaca peste vremuri, salvandu-si bucuria de a trai. Cine nu o cunoaste pe Coca Metianu, poate nici nu intelege de ce tocmai "bucuria de a trai" este aleasa pentru a prefata biografia unei artiste, care a strabatut aproape un secol - de curand a implinit 96 de ani (La multi ani, doamna Metianu!). Sintagma exprima perfect sentimentul pe care ti-l lasa, intr-un dialog, aceasta doamna atat de speciala. Speciala prin vointa, talentul, pasiunea cu care s-a aruncat in valtoarea artei. Prin frumusetea sufletului care a ajutat-o sa respinga tot ce a fost rau, pastrand numai ceea ce a crezut ca ii poate insenina clipele. Un volum de amintiri, aparut recent la Editura Ars Docendi, ne lamureste asupra parcursului sau artistic si personal, care numara aproape un veac. "... viata de artist este foarte grea. Trebuie sa ai multa pasiune si mult curaj. Voltaire spunea: «viata e frumoasa prin micul procent de nebuni pe care il are», referindu-se la artisti", scrie pictorita. "Multi m-au intrebat de ce pictez ? De mica m-a intristat fuga necrutatoare a timpului. Am spus ca, de voi ajunge pictorita, am sa opresc timpul in loc. Am vrut si vreau. Chipul frumos de fata asa sa ramana, floarea sa nu se ofileasca, padurea sa nu-si piarda frunzele, marea nestatornica sa nu se zbata...", continua, napadita de amintiri.
Cu verva si umor, dar si cu nostalgie, vorbeste despre visurile copilariei, atmosfera din familie, dragostea parintilor (oameni instariti si cultivati - mama cu inclinatii spre muzica, tatal cu studii ingineresti in Germania), care au inteles-o si au ocrotit-o. Sunt cuprinse, in volumul amintit, ca intr-o caseta cu bijuterii rare, anii de studentie, intalnirile cu maestrii si pictorii care i-au marcat drumul in arta, calatoriile in strainatate - oprindu-se, i