Asemenea ruralilor din generatia ’60, dar utilizand cu totul alte mijloace (aceia apelau la formule in larga parte prefabricate, derivate din Blaga, Arghezi, Voiculescu, Pillat, ortodoxisti), Cezar Ivanescu sondeaza trecutul cel mai indepartat al umanitatii creatoare, trecutul nasterii miturilor si a simbolurilor ce l-au atras si pe Mircea Eliade (de unde interesul sau fata de autorul "Istoriei Religiilor", din care a si tradus). Sa ne cunoastem scriitorii - Cezar Ivanescu

Asemenea ruralilor din generatia ’60, dar utilizand cu totul alte mijloace (aceia apelau la formule in larga parte prefabricate, derivate din Blaga, Arghezi, Voiculescu, Pillat, ortodoxisti), Cezar Ivanescu sondeaza trecutul cel mai indepartat al umanitatii creatoare, trecutul nasterii miturilor si a simbolurilor ce l-au atras si pe Mircea Eliade (de unde interesul sau fata de autorul "Istoriei Religiilor", din care a si tradus).

Ambitia sa e reconstituirea unui arhetip spiritual. Poetul porneste de la o conceptie straveche, orfica a creatiei ce afirma impletirea lirismului cu cantecul, statuandu-i un sens oracular. Daca faimosul bard prehomeric, trac de obarsie, caruia insusi Apollo i-ar fi daruit propria-i lira, era atat poet, cat si cantaret, sa nu uitam ca Euterpe inspira deopotriva poezia lirica si muzica. Initial, poezia a fost cantare nu doar la figurat, ci si la propriu.

O productie fixata in melos, inainte de a fi fixata in litera (scrierea riscand a provoca alienarea gandului genuin, conform opiniei lui Platon). Nu intamplator, Cezar Ivanescu da spectacole de poezie cantata, cu acompaniament de instrumente muzicale, imprumutand stihului vocea sa de-o armonie guturala, de un patetism dominat. Spectacole in care (am avut prilejul de-a asista la unul din ele, desfasurat in incinta catedralei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se impleteste cu impulsul