Atitudinea independenta, uneori recalcitranta a lui Benoit Vitse a contat mai mult pe rabojul Primariei decit faptul ca a fost unul dintre putinii sefi de institutii culturale care au ales sa faca treaba, decit sa isi ascunda incapacitatea in spatele lipsei banilor S-a scris mult despre intentia Primariei de a-l debarca pe domnul Benoit Vitse de la Ateneul Tatarasi. Nici o luare de pozitie pe marginea acestui subiect, cu exceptia citorva opinii xenofobe de pe forumurile electronice, condamnabile din start (de genul "mars acasa, francezule!") nu a salutat initiativa lui Gheorghe Nichita. Ei, si? Decizia este luata, legea trebuie respectata, zarurile au fost aruncate, capul lui Vitse trebuie sa cada. Dar tocmai aceasta atitudine, de neclintit, a Primariei arata ca nu legea primeaza in mentinerea acestei decizii, ratiunile fiind de natura subiectiva, personala, urmind modelul pagubos dupa care functioneaza autoritatea publica in Romania.

Citeva lucruri merita atentie, credem, in acest context. Ele dovedesc de ce concursul de la Ateneu este compromis din fasa, iar comportamentul Primariei in cazul de fata reprezinta un precedent ce poate fi periculos.

Argumentul forte in decizia de a organiza concurs la Ateneu este o ordonanta guvernamentala din iulie 2005, care impunea directorilor de institutii publice subordonate autoritatii locale sa depuna un proiect de management in termen de sase luni, in caz contrar acestia fiind demisi de drept. Termenul limita pentru depunerea proiectelor a expirat, asadar, in iarna trecuta, dar totul a fost trecut sub tacere. Pina de curind. Ne putem intreba, asadar, de ce Primaria nu a facut publice prevederile ordonantei la intrarea sa in vigoare, si nici faptul ca directorul Vitse nu a respectat-o. Printre altele, mai trebuie amintit si faptul ca este stiut ca din Primarie au fost transmise mesaje de informare tuturor celor viza