Sa stai la masa cu trei picioare din casa copilariei lui Ion Creanga si sa privesti cuptiorul pe care odihneau oalele cu fierturi ale Smarandei, e un privilegiu rar pentru jurnalistul gastronomic!

Sa stai la masa cu trei picioare din casa copilariei lui Ion Creanga si sa privesti cuptiorul pe care odihneau oalele cu fierturi ale Smarandei, e un privilegiu rar pentru jurnalistul gastronomic! Chiar daca n-am putut incerca, la fata locului, doritele racituri, sarmale si alivenci - de teama de a nu sari peste regula muzeului si peste prietenia cu directorul culturii nemtene, poetul Adrian Alui Gheorghe - ghidul Casei Creanga, Roxana Josanu, ne-a oferit recompensa unei incursiuni livresti in lumea casnica a Humulestiului de altadata.

Cum era imbracat Creanga, ce manca si cum traia la casa parintilor sai? Roxana il vede un om bine facut, inalt - peste 1,80 - si caruia ii placea sa manance sanatos. Blond, cu ochi albastri, imbracat simplu, nu punea mare pret pe vestimentatie: purta imbracaminte din siac - racoroasa pe timp de vara si calduroasa iarna - pantaloni de in si o batista cu care se stergea de sudoare.

Bucate din Humulesti. Roxana ne mai spune ca, la Humulesti, mancarurile nu difera, astazi, de cele de ieri. "Punctul forte raman sarmalutele «batjocorite intr-oleaca de smantana», cum spunea Creanga. In general, se gateau la cuptor sau pe jar, ceea ce le dadea o savoare deosebita. Sarmalutele? In zilele noastre, se fac mai mici sau mai mari, dar musai in oale de lut si fierte in cuptor. Fiind o zona de munte, cei mai multi oameni au vaci cu lapte. La Humulesti, laptele e foarte gras, iar branza iese de calitate extra. Exista la Ion Creanga o mare placere pentru mancarurile pe baza de lapte si de mamaliga. Alivencile, bulzul…" Alivencile, ne spune Roxana, era un fel de mancare deosebit, dar care azi s-a pierdut, pentru ca majoritatea gospodin