Cu posibila exceptie a lui Dan Voiculescu, nimeni nu isi ia viata pentru a o continua in alte forme. Sinucigasii sint oameni seriosi. Cind pleaca, pleaca definitiv. Insa Dan Voiculescu e neserios.
Recenta sa sinucidere politica nu are nimic grav. Dimpotriva, ea e un act vesel si iresponsabil, in cu totul altfel decit o cer disparitiile propriu-zise.
Ea are datele comediilor marunte dupa care se dau in vint grandomanii: un partid conservator, plictisitor si inexistent, o popularitate care se plimba cale lunga, intre hotarele prea largi ale unui procent si un aer doctrinar de lider african care colectioneaza diplome, subtiind rezervele de gaze sau de fildes ale tarii.
Sa recapitulam. Dan Voiculescu anunta ca partidul pe care il salarizeaza si il televizeaza se retrage, cu procent cu tot, din Guvern. Lovitura grea. Sistemul politic se clatina seismic, ziarele si televiziunile sint luate cu asalt de analisti voiculescologi. Care e problema? Simplu. De fapt, nimeni nu intelege ce sens are decizia lui Dan Voiculescu.
Ce importanta si ce consecinte poate avea, in definitiv, momentul de rebeliune a nimicului? Caci prima observatie ce trebuie sa intimpine acest non-eveniment e tocmai lipsa de importanta. Pretentia goala. Farsa. Asta in termenii bunului-simt. Insa antipolitica romaneasca s-a constituit dupa alte reguli.
Gestul lui Dan Voiculescu e, din acest punct de vedere, o lectie si un avertisemnt ce trebuie neaparat intelese.
Mai intii, actiunea aparent inexplicabila a conservatorilor e rodul prostiei. Nu e putin lucru. Ingimfarea si ignoranta sint, de multa vreme, argumentele principale ale vietii publice si profesionale romanesti. Clovneria intensa a conservatorilor care isi aroga un nume din care nu inteleg nimic e desavirsirea cristalina a incompetentei cu care am iesit din comunism.
Par
