Cocoţat cu Dinamo pe primul loc, Cristi Borcea de la Dinamo e ca un copil la care Moş Crăciun vine zilnic: e fericit, dansează de bucurie prin casă, e alintat şi vorbeşte prostii pentru a se Cocoţat cu Dinamo pe primul loc, Cristi Borcea de la Dinamo e ca un copil la care Moş Crăciun vine zilnic: e fericit, dansează de bucurie prin casă, e alintat şi vorbeşte prostii pentru a se face remarcat. Meme Stoica, managerul general al campioanei, e nervos că a ajuns pe poziţia secundă în campionat şi, din păcate, a erupt frustrarea în el tocmai luni, într-o conferinţă de presă ad-hoc, într-un mod în care se mai descalifică încă o dată, după câte infracţiuni la adresa bunului-simţ a săvârşit, după câte conflicte a avut, după câţi pumni a dat în aer sau în propriii suporteri. Iar Marian Iancu a intrat şi el în jocul ăsta, în care clasamentul nu se contabilizează în goluri şi victorii, ci în jigniri grosolane şi ironii de colţul străzii. De fapt, mitocănia şi nesimţirea sunt considerate virtuţi în fotbalul românesc, nu numai în cazul inginerului de la Galaţi, venit la Bucureşti să cunoască gloria în Giuleşti, fiind pescuit apoi de latifundiarul din Pipera şi pus să reprezinte oral clubul în care nimeni nu ştie să lege două fraze corecte gramatical nici dacă umblă cu dicţionarul la subraţ şi nici dacă le scrii înainte pe foaie ce urmează să debiteze. În loc să se respecte, conducătorii noştri aleg să se lovească în moalele capului ori de câte ori au ocazia. Dacă îi tragi o înjurătură rivalului şi apari la televizor, eşti tare. Te lauzi prietenilor, te sună nevasta să te felicite, te crezi mare, copiii probabil râd la frazele considerate geniale, dar care, din păcate, nu sunt mai inteligente decât cele din peluzele stadioanelor. Aşa gândesc cei care îl consideră pe Mitică Dragomir tatăl lor spiritual. Meme vorbeşte din poziţia omului superior, care-şi numără meciurile din cupe