Aceşti tineri pot trăi din abilităţile pe care le au, dar nu trăiesc propriu-zis din artă. Şansa lor este publicitatea, presa sau industriile care necesită îndemânare artistică. Să ne imaginăm o zi de atelier din viaţa lui Cătălin Bădălău, anul 4, secţia Sculptură, Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti. După aspectul său relativ neîngrijit, ne dăm seama că nu o duce prea bine cu banii. Barba de o săptămână îi dă un aer macho. Mânecile suflecate ni-l arată c

Aceşti tineri pot trăi din abilităţile pe care le au, dar nu trăiesc propriu-zis din artă. Şansa lor este publicitatea, presa sau industriile care necesită îndemânare artistică.

Să ne imaginăm o zi de atelier din viaţa lui Cătălin Bădălău, anul 4, secţia Sculptură, Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti. După aspectul său relativ neîngrijit, ne dăm seama că nu o duce prea bine cu banii. Barba de o săptămână îi dă un aer macho. Mânecile suflecate ni-l arată ca fiind un tip voluntar, gata oricând de acţiune. Ochii negri îi lucesc de patima creaţiei. Pune mâna pe pachetul de lut, îl frământă o vreme, ia o bucată mai mică şi o lipeşte cu degetul mare pe obrazul bustului la care lucrează. Trage urma de pământ umed în jos. Modelul său se află în diverse ipostaze, poze decupate din presa tabloidă şi lipite pe perete: Gigi Becali.

„De ce îl faci pe Becali, ţi-a dat o comandă?“, îl întreb. Bădălău râde. „Nu, nici vorbă. A fost doar o temă de atelier, să facem bustul după fotografie al unei personalităţi. Dar nu m-aş supăra dacă mi l-ar cumpăra Becali.“

Ce-i face pe artiştii tineri să aibă fantezii, pe lângă cele artistice, legate de personaje ca Becali sau Columbeanu? Ca şi în cazul poeţilor, pictorii sau sculptorii au avut măcar o dată visul de a fi pictori sau sculptori „de curte“. Chiar dacă acum regii se numesc „comandă de stat“ sau „comanda privată“.

Arta