Mexico City este construit pe o uriasa mocirla, o fosta laguna, peste care s-a asternut o patura subtire de sol ferm. Mult timp s-a crezut ca mocirla a fost astfel complet acoperita. Dar iata ca marile cladiri, cum ar fi splendidul teatru „Bellas Artes“, au inceput sa se scufunde sau sa se incline. Biserica „Nuestra Segnora de Guadelupe“, cel mai venerat templu al catolicismului din America de Sud, a trebuit sa fie darâmata. Si noi, dupa o Duminica a Orbilor, am sperat ca putem edifica o tara noua pe mocirla trecutului, pe care am acoperit-o cu un strat subtire de sperante; dar n-am reusit. Ba mai mult, ne-am cufundat si noi in mocirla. O ultima confirmare a acestui trist adevar o constituie sedinta festiva consacrata Zilei Nationale. Când parlamentarii, printre injuraturi reciproce si tropaituri, guitau lozinci despre România, despre patriotism. Prea suficienti, dar deloc motivat, pentru clasa politica oamenii nu exista; ei sunt totul. Continua certurile politice, fara a se tine seama ca se consuma timpul nostru, care ar putea fi folosit pentru rezolvarea problemelor importante ale tarii. Certurile din interiorul unui partid nu se datoreaza unor motive doctrinare sau ideologice si nici dorintei de purificare morala, ci slabei calitati a membrilor partidului si dorintei de putere a unora dintre ei. Doar doua partide par, cel putin pentru moment, mai stabile; si asta fiindca au doi lideri fermi, cu reale calitati de politicieni. Abordarea simplista si tendentioasa cum ca in toate si-a bagat dracul mesa este extrem de laudativa la adresa lui Basescu. Se recunosc astfel calitatile de om politic ale sale, considerându-se ca un singur om, cu posibilitati reduse de prevederile constitutionale, poate juca pe degete intreaga clasa politica. Nu-l laud pe Basescu; a facut multe lucruri discutabile si putea face mult mai multe lucruri bune. Dar, logic vorbind, nu vad ce vina ar