- Editorial - nr. 240 / 7 Decembrie, 2006 Am considerat dintotdeauna, in buna parte, rautacioase sau cel putin tendentioase, aprecierile unor straini veniti pe la noi in trecere: americani, englezi, germani, etc., care vorbesc despre tara noastra ca despre o republica bananiera sau care apreciaza drept jungla mediul social si de afaceri romanesc. Viata reala, de zi cu zi, traita pe frumoasele plaiuri mioritice, pe care insusi Papa Ioan Paul al II-lea le-a numit "Gradina Maicii Domnului", cu toate formele sale de manifestare, pare insa a da dreptate celor amintiti, care de multe ori au fost pur si simplu nauciti de contrastele comportamentale ale unui popor care stie sa fie cult si stilat, in partile sale bune, dar mizerabil si chiar infect cand geniul raului a pus stapanire pe el. Pretutindeni in lume popoarele isi au petele lor de umbra, majoritatea poseda insa si arta de a ascunde, cel putin de vazul altora, partea tenebroasa. La romani insa totul pare, ca la satra, obiceiul ridicarii poalelor in cap fiindu-ne specific. In consecinta, in Romania domnia haosului si a arbitrariului este aproape desavarsita si dinadins intretinuta si astazi, in ciuda existentei pe plan european a unei tendinte de globalizare si de asezare a lucrurilor in matca lor. Se cunoaste efortul statelor civilizate de introducere la nivel continental a aquisului comunitar, care poate fi considerat o adevarata colectie de legi si principii atent selectionate, in masura sa ne indrume la sigur, sa reformeze relatiile din societate si a caror aplicare sa duca la edificarea unui mod de viata si comportamental benefic pentru progresul si prosperitatea fiecarei natiuni decise sa faca ordine in propria curte. Cu toate ca dispunem de acest sprijin logistic, noi tot pe ale noastre le stim, desi suntem convinsi de ineficacitatea lor dovedita in timp. Incapatanarea aceasta bolnavicioasa de a strange putern