Marin MINCU
Avangarda literara romaneasca
(De la Urmuz la Paul Celan)
Studiu introductiv, antologie si note bibliografice de Marin Mincu
Traducerea textelor din limba franceza
de Stefania Mincu
Editura Pontica, 2006, 654 p.
Cartile au si ele soarta lor, mai privilegiata sau mai nedreapta, o soarta care nu tine neaparat de valoarea reala a fiecareia, ci de conjuncturi nu intotdeauna ortodoxe. Un soi de complicitate a tacerii a intimpinat, la aparitia sa in 1993, ca si in 1999, antologia lui Marin Mincu, Avangarda literara romaneasca. Evident ca situatia este inechitabila, de vreme ce cartea a intrat in fondul cultural autohton, astfel incit vorbim, de cele mai multe ori, nu despre avangarda noastra propriu-zisa, ci despre cea antologata de Mincu, despre corpusul editat si scos la lumina de autorul Eseului despre textul poetic. Ceea ce nu e putin lucru.
De o reeditare era cu siguranta nevoie, mai ales ca substantialul studiu care preceda antologia a ramas intru totul actual. Si, din pacate, am impresia ca nici constatarea lui Mincu din 1983, conform careia „avangarda literara romaneasca nu a devenit inca la noi o problema «serioasa» de istorie literara, asa cum se intimpla in alte parti“ nu poata fi combatuta cu temei. Chiar daca in ultima vreme s-au ivit studii care incearca sa cerceteze ba suprarealismul, ba influentele futurismului italian, de o tentativa de sinteza asupra intregului fenomen nu am mai beneficiat de la cartea lui Ion Pop, publicata in 1990 si reeditata zece ani mai tirziu.
Slaba recolta, daca ne gindim ca, totusi, avangarda reprezinta unul dintre cele mai interesante segmente ale literaturii noastre, unul dintre cele mai fertile, de vreme ce i-a dat Europei pe Tristan Tzara, Eugen Ionescu, Paul Celan, Gherasim Luca ori Brancusi. in plus, poezia ce i-a urmat istoric a beneficiat din
