Mai sunt trei saptamani si devenim membri ai Uniunii Europene. Ce privilegiu, ce onoare! Sa mergem cu buletinul pana la Bruxelles, sa nu mai stam la cozile non-UE in aeroporturi, sa scapam odata pentru totdeauna de complexul provincialilor Europei.
Problema principala a Romaniei este coruptia. Dincolo de chestiunile inevitabile privind imigratia, forta de munca si alinierea salariilor la preturi. Tara noastra se afla demult sub zodia coruptiei. E o plaga balcanica, ce face ravagii de peste 100 de ani aici, la Bucuresti. Micul Paris s-a dovedit in multe ocazii un Mare Bangladesh in privinta tentatiei politicienilor si oamenilor puterii de a baga mana pana la cot in borcanul cu bani guvernamentali.
Domeniul la care vreau sa ma refer azi este cel al achizitiilor pentru Armata Romana. Un capitol dureros. Recent, un coleg de breasla a facut un bilant al contractelor de modernizare derulate de Ministerul Apararii Nationale in ultimii 15 ani. Te apuca groaza cand vezi ce e pe lista aceea. In proportie de peste 80 la suta, banii au fost aruncati pur si simplu pe fereastra. S-au modernizat avioane de lupta vechi, elicoptere vechi, tancuri vechi, masini de lupta vechi. Per total, peste doua miliarde de dolari cheltuite pentru iluzia de a dota tehnica depasita cu echipa-mente noi, israeliene, americane sau europene. Un fel de smecherie de garaj, in care un musteriu incearca sa-si monteze aer conditionat si servo-directie pe o Dacie din 1970.
Cu sumele uriase cheltuite in prezent pe aceste programe falimentare, Ministerul Apararii ar fi putut sa inceapa dotarea cu tehnica militara si armament nou. Platit in rate, in 15-20 de ani, asa cum face orice tara din UE si NATO. Macar sa fi existat bunavointa demararii acestor programe fundamentale pentru Armata Romana, aflata in pragul dezastrului din punct de vedere al dotarii. Un raport oficial mentiona recent faptul
