Anul trecut, pe 2 noiembrie, s-au implinit trei decenii de la tragica moarte a lui Pier Paolo Pasolini, survenita in circumstante inca neelucidate. Anul acesta, intre 23 si 30 noiembrie, Zilele Filmului Italian de la Bucuresti l-au omagiat pe acest cineast, scriitor, jurnalist si intelectual, plecind de la premisa ca personalitatea si opera sa sint insuficient cunoscute in Romania.
Presedinta Fundatiei Itaro-Arte, dna Veronica Lazar, organizatoare a acestui eveniment (fara nici un sprijin de la vreo institutie a statului roman), a selectat noua filme (lungmetraje si mediumetraje, in copii restaurate) din creatia lui Pasolini, marea majoritate inedite pentru publicul autohton. Aceste filme au reusit sa acopere multe dintre fatetele unui cinematograf dinamic, variat si mereu actual.
L-am (re)descoperit mai intii pe neorealistul Pasolini, prin Mama Roma (1962), al doilea lungmetraj al regizorului. in interpretarea magnificei Anna Magnani, Mama Roma nu este doar o remarcabila figura feminina a neorealismului italian („femeie cazuta“, ca si Cabiria lui Fellini), ci si o tulburatoare intruchipare a dragostei materne. Pasolini religiosul ne-a fost prezentat prin Evanghelia dupa Matei (1964), unul dintre cele mai emotionante filme despre viata lui Iisus (aici interpretat de studentul spaniol Enrique Irazoqui, descoperirea regizorului). Nascut in tara care a inventat comunismul catolic, Pasolini a descoperit in Evanghelii „cele mai sublime pagini scrise vreodata“, asa cum marturiseste in deschiderea mediumetrajului Casul (1963). De altfel, pentru intelectualul de stinga italian, nu comunismul era opusul religiei, ci capitalismul, impreuna cu pandantul sau, consumismul.
Mitinguri de amor (1964) ni l-a adus in fata pe Pasolini-criticul social, care colecteaza si analizeaza (impreuna cu Alberto Moravia, Cesare Musatti si Giuseppe Ungaretti) opini
