Mihaela Ursa
Scriitopia sau Fictionalizarea
subiectului auctorial in discursul teoretic
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005, 402 p.
Nu sint multe cazurile in care o carte de critica sau de teorie literara obtine premii doi ani la rind. O astfel de carte este cea semnata de Mihaela Ursa, Scriitopia sau Fictionalizarea subiectului auctorial in discursul teoretic, aparuta in 2005 la editura Dacia, care a adaugat la premiile deja obtinute de autoare (dintre care Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut in 1999) inca doua: Premiul USR Cluj din 2005 la sectiunea „Critica si istorie literara“ si premiul Asociatiei de Literatura Generala si Comparata din Romania in 2006.
Conceput initial ca analiza imagologica a fantasmelor imaginarului critic (contemporan) sub titlul Critopia sau Unde a plecat cititorul, studiul Mihaelei Ursa se extinde la un paratext mai generos – Scriitopia – care vizeaza nu doar analizarea curentelor criticii si teoriei americane de dupa structuralism, ci si pe cele care preceda structuralismul (New Criticism). Acest studiu de caz realizat diacronic este integrat de autoare intr-un „sistem“ de critica deschis, ce vizeaza recompunerea si regindirea actului critic ca pe un act de fictionalizare a subiectului auctorial. Refuzind adoptarea unei metode critice inchise, care, inevitabil, trunchiaza textul si lasa neatinse multe zone de indeterminare, Mihaela Ursa opteaza pentru intelegerea actului critic ca retea intersubiectiva intre doi poli-subiect, unde figura autorului se supune fictionalizarii discursive inerente actului critic. Astfel, actul critic este inteles de autoare ca act de creatie si de comunicare, centrindu-se pe relatia pe care textul critic o configureaza intre un eu si un altul. Intelegerea actului critic ca relatie este imprumutata de la Jean Starobinski si reprezinta osatura principala a studiului