Noul ministru al Agriculturii trebuie sa fie un bun finantist, care sa stie sa planifice resursele financiare alocate. Cel putin asa s-a vehiculat in ultimele doua saptamini, de cind Gheorghe Flutur a fost demis. Ca sa fie si mai credibil, premierul Tariceanu nu s-a sfiit sa declare si ca un finantist in fruntea fermierilor este o cerinta expresa a oficialilor europeni, Agricultura si Dezvoltarea Rurala fiind in urmatoarea perioada sectoare in care UE va pompa peste 50% din fondurile alocate Romaniei. In aceste conditii, nu a mirat pe nimeni numele vehiculate ca potentiali succesori ai lui Flutur - Decebal Traian Remes, Ludovic Orban sau Varujan Vosganian -, desi nici una din aceste persoane nu avea legaturi prea trainice cu domeniul pe care ar fi urmat sa il pastoreasca. Favorit in cursa a fost Remes si, sincer, avind in vedere contracandidatii, cred ca ar fi facut fata si responsabilitatilor imense, dar mai ales dinozaurilor si sacalilor din sector care abia asteapta sa prinda o halca suficient de mare din banii europeni. Pe Remes, se spune, nu l-a vrut Basescu, dar a ramas in cursa favoritul nr.2, Vosganian. Din punctul meu de vedere, Vosganian e prea visator pentru un post de asemenea anvergura, dar, spun cei care il cunosc, e un om cu care poti sta de vorba, un om care stie cit costa cuvintul unui specialist. Deci, bun era si asa. Numai ca iesirea de la guvernare a Partidului Conservator a incurcat serios itele puterii, iar Tariceanu s-a trezit peste noapte cu o gramada de functii libere pe cap. Cui sa dea, si ce? Cum sa imparta totul astfel incit sa impace si capra si varza, adica si PNL-ul, si PD-ul, si puterea, si opozitia, si Guvernul, si Presedintia? Uitind insa ca, la propriu, capra si varza sint in curtea Agriculturii, si patruns mai mult de sensul figurat al expresiei, pentru Tariceanu n-a mai contat ce ne ceruse UE si a lasat din nou taranimea in miinil