Moliciunea e contagioasa cand esti la guvernare. Stau marturie atat atitudinea PD in negocierea portofoliilor ramase libere, cat si fata de pierderea majoritatii parlamentare prin plecarea lui Dan Voiculescu duminica de la guvernare si amploarea pe care a luat-o disidenta liberala. Declaratiile batoase privind necesitatea alegerilor anticipate au fost inlocuite peste noapte (mai precis in noaptea de duminica spre luni) de noua retorica democrata a "stabilitatii". A fost suficient ca PD sa intrevada oportunitatea preluarii si a Ministerului Economiei, dupa cel al Apararii, pentru ca Partidul Democrat sa uite de anticipate si sa tina prelegeri privind "continuarea actului de guvernare", "stabilitatea politica a tarii" si soliditatea aliantei cu PNL. Partidul Democrat nici macar nu a tras de timp, nu a asteptat nici votul pe buget ca sa vada cat de solid mai este mandatul lui Tariceanu, ci s-a repezit sa inhate portofoliul Economiei. O fi el Tariceanu "molicean", "slabicean" si gafeur, dar in ultimele saptamani a folosit cu maximum de eficienta toate parghiile de care dispune. A reusit sa impuna Cotrocenilor sacrificarea ereticului Flutur, facandu-i pe unii liberali care s-au urcat pe "platforma" lui Stolojan si Stoica sa aiba oarece cosmaruri. Si si-a luat si revansa, pacalindu-i pe oamenii lui Basescu cu portofoliul Economiei. Au gresit acei petroliberali puri si duri care i-au reprosat lui Tariceanu "cedarile" in fata lui Basescu si a PD. Dincolo de faptul ca evolutia raportului dintre PD si PNL nu ii oferea multe solutii premierului, Tariceanu a procedat inteligent, redistribuind tortul puterii in favoarea democratilor. Prin tactica "cedarii", el i-a facut intr-o mai mare masura pe democrati partasi la "borcanul cu miere". Sau, mai popular spus, i-a adus pe democrati in macelarie. Astfel, Tariceanu doreste (si pare sa aiba sanse sa reuseasca) sa-si asigure linist