Cehia e cea mai fericită ţară din Europa: de şase luni n-o mai guvernează nimeni. Se trezeşte la 10 dimineaţa, bea o cafea, aruncă o privire pe ziare şi pleacă la lucru. Acolo mai schimbă o vorbă cu colegii, mai pune un şurub la Skoda cea nouă, mai trage o dungă pe capotă şi pleacă la berărie cu amicii. Seara, cînd ajunge acasă (cîteodată chiar la casa ei) şi se uită la ştirile de noapte, află că nici în ziua aia partidele nu s-au înţeles cu privire la parfumul săpunului din toaleta de la Guvern. Aşa că adoarme liniştită, cu zîmbetul pe buze.
Cehia e doar cel mai recent exemplu al binefacerilor aduse de lipsa de administraţie. Cel mai vechi exemplu sîntem noi, oamenii. Pe aproape toată durata evoluţiei speciei, milioane de ani adică, n-a existat nici un guvern. Taxele, impozitele şi contribuţiile la fondul de pensii nu i-au stresat niciodată pe australopiteci, aşa că au putut să stea şi să cugete, de unde li s-a şi tras şmecheria cu umflatul creierului. Homo Erectus a putut să se ridice în două picioare, cum îi zice şi numele, tocmai pentru că n-a existat o lege a mersului în patru labe (considerat mai sigur de hominizii mai bătrîni, cu scaun la cap). Cro-Magnonii şi-au lichidat fără teamă competiţia, pe neanderthalieni, fără ca vreunul să fie nevoit să stea de şase, să nu vină poliţia. Iar Sapiens s-a descurcat să inventeze focul, plugul şi scobitoarea fără ca vreun guvern să vină cu reglementări stricte în privinţa diametrului şi speciei de copac din care ea se ciopleşte...
De-a lungul vremii, Guvernul a fost o idee mai degrabă proastă pentru bunul mers înainte al societăţii. Cînd omul a inventat roata, guvernul a venit cu reglementări de viteză. Cînd omul a inventat casetofonul, tot Guvernul i-a spus cît de tare poate să-l dea, la el în casă. Cînd omul şi-a luat şi el, ca omul, un pachet de ţigări, Guvernul a sărit la beregată să-l omoare, ca nu c
