În anul 1937, la nici patruzeci de ani de la inventarea cinematografului, în Anglia se difuza în direct primul reportaj de televiziune, cu ocazia încoronării regelui George VI. În România anilor 2000, în timp ce adepţii posturilor străine de nişă, axate pe reportaj şi film documentar, sînt din ce în ce mai mulţi, unele voci susţin că reportajul de televiziune a dispărut aproape cu desăvîrşire de pe posturile autohtone. Pentru că este o "specie" cu costuri de producţie ridicate, dar cu audienţe mici. În multe cazuri însă, reportajul clasic se reconverteşte în ştiri romanţate care spun "poveşti" şi în reality-show-uri care sînt, pînă la urmă, tot un soi de reportaje lipsite de informaţie şi filmate în timp real.
Pentru cine îşi mai aminteşte, prin â92-â93, la Tele 7 abc se difuzau primele reportaje de calitate, produse în România. Unul dintre "secretele" acestor filmuleţe (căci în marea lor parte aveau elemente de film, erau "exerciţii" cinematografice ale unor tineri regizori, de la portrete, la eseuri) a fost banii investiţi de către post în astfel de producţii. Nu erau făcute "pe genunchi". Exista o echipă de 20 de oameni, timp pentru prospecţie, filmare şi montaj. Realizatorii nu erau presaţi să caute subiecte senzaţionale pentru că pe atunci conceptul de rating nu era foarte bine definit la noi.
La sfîrşitul anilor â90, cînd Reporter Tele 7 era deja o amintire, Prima TV, care pe vremea aceea încă nu se specializase în reality-show-uri, a readus reportajul în atenţia telespectatorilor, în fiecare zi, la o oră de difuzare de maximă audienţă. Emisiunea Impact, produsă de Marker Film, avea un stil nou, dinamic, occidental (producătorii iniţiali erau unguri). Era altceva faţă de ceea ce se văzuse pînă atunci în materie de reportaj, pe ecranul televizorului. Reportaje scurte, practic nişte "pastile" de 3-4 minute, pe subiecte şoc, uneori amuzante,
