Se dedică dlui Grigore Cartianu
Îngîndurată, dar stăpînă pe sine, femeia traversă repede avenue Belliard şi înaintă spre intrarea principală a clădirii Parlamentului European din Bruxelles. Era dimineaţa zilei de 8 decembrie 2013 - acea iarnă ciudată a anului acela, cu siguranţă v-o amintiţi. Femeia purta un scurt mantou de blană, anume croit, ai fi spus, ca mişcarea crupei să sară-n ochi. Pe trotuarul pavat cu dale cimentate, tocurile grele ale cizmelor sale măsurau parcă timpul: un pas - o secundă; un alt pas - o alta. În vîntul dimineţii, părul negru, uşor tapat, al femeii, făcea volte. Din uşa Parlamentului, Philipe - uşierul din acea zi - privi silueta, o urmări apropiindu-se, cîntări cu falsă plictiseală crupa şi gleznele şi, în final, pe cînd femeia era aproape, spuse: Bonjour, madame Zavoranou! şi deschise larg uşa, ca bruneta să intre cu ambii umeri odată. Bonjiur - spuse şi femeia, al cărei accent uşor slav i se păru uşierului foarte fermecător. Nu pentru prima dată Philipe o vedea de aproape pe această tînără, încă, femeie; cu nici trei luni în urmă, scandalul acesteia, în plină stradă, cu o femeie în vîrstă (care - spuneau unii - i-ar fi fost mamă şi căreia juna părea a-i cere, pe un ton ridicat, partea mea de moştenire?!, unde e partea mea de moştenire, sau cam aşa ceva) ajunsese de notorietate; fusese nevoie de intervenţia băieţilor de la pază pentru ca cele două femei să-şi scoată mîinile una din părul celeilalte. Eh, asta e! - spuse Philipe, numai pentru el. De cînd cu lărgirea Uniunii, am tot văzut astfel de scene, care mai de care! Pe vremea celor 15 state (Philipe prinsese şi vremea aia, tot mai îndepărtată) parcă era mai mare plictiseală! - îşi mai spuse uşierul şi, cu o îndemînare ce-i devenise a doua natură, închise uşa în urma brunetei.
Deputata europeană Oana Zăvoranu - căci despre ea e vorba - luă liftul de la parter şi urcă s
