Liberalii au redescoperit rotatia cadrelor folosita de catre bolsevici in "Epoca de Aur". Numai ca intr-un regim democratic procedeul este mai greu de aplicat, presupunand negocieri, votari etc.

Ultimul exemplu este scandalul izbucnit in Alianta pe tema Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarilor in Industrie. Cei care pun mana pe OPSPI insfaca un ciolan mare, cu multa carne macra pe el. Iar Tariceanu a mirosit ca plecarea conservatorilor din Guvern lasa loc si celor care au ramas "fara coledzi".

Iar in capul listei era Varujan Vosganian, care din 1990 incoace tot asteapta sa se lipeasca si el de un Guvern. Pana la Vosganian, cel care avea prioritate era Teodor Atanasiu, martir al liberalismului in lupta cu persecutorul Basescu. Dar la el problema a fost rezolvata aproape instantaneu, PNL hotarand sa plimbe incompetenta lui Atanasiu de la Ministerul Apararii la AVAS. Problema parea rezolvata si cu Vosganian. Acesta urma sa preia portofoliul de vicepremier lasat liber de Bogdan Pascu, drept despagubire pentru esecul nominalizarii la postul de comisar european.

Pe de alta parte, era cam putin. Atat pentru Atanasiu, retrogradat de la rang de ministru la cel de sef de agentie guvernamentala, cat si pentru Vosganian, care a primit un post cam lipsit de continut, ca vicepremier responsabil cu IMM. Iar liberalii s-au hotarat sa dea mai mult continut despagubirilor si au decis sa treaca OPSPI in subordinea AVAS-ului lui Atanasiu.

Numai ca Oficiul singur face cat jumatate din MEC, si nu este de mirare ca democratii au inceput sa maraie cand Tariceanu a hotarat sa le ia osul pe care tocmai incepusera sa-l amusine. Asa ca PNL a tras de un capat, PD de celalalt, dar cum incaierarea s-a produs la Palatul Victoria, democratii au pierdut prin ordonanta de urgenta. Au inceput sa planga de mila sistemului energetic national si au refuzat dispretuitori