In anul intai de facultate, timp de trei luni am fost indragostit de o bibliotecara. Cred ca am fost indragostit chiar mai mult de trei luni.
In orice caz, doar pana la vacanta de iarna, dupa care m-am dus la alta biblioteca si m-am indragostit de alta bibliotecara. Nu eram indragostit tot timpul, ci dupa-amiezile, intre orele 15:00-18:00. Dupa ce plecam din biblioteca ma intalneam cu o colega si ma indragosteam de aceasta. Iubeam, cum s-ar zice, iubirea, nu o fata anume. Nici n-aveai cum sa nu te indragostesti de bibliotecara. Noi, cititorii, stateam cuminti, cu cartile in fata, iar ea, cocotata pe un podium, ne supraveghea. Oare ce era in capul ei? In pauze discutam cu alti studiosi, dar nu despre carti, ci despre bibliotecara. "Frumoasa fata", spuneam, si ei ma aprobau.
Intr-o zi i-am propus sa ne intalnim. I-am zis, cum se zicea pe atunci, la douazeci si doi de ani: "Vreti sa ne intalnim, dupa ce se termina programul cu cititorii, sa servim o prajitura?". Fata s-a uitat pe lista cu nume, pe care o avea pe pupitrul ei de bibliotecara, si mi-a raspuns ca, dupa felul cum o priveam, se astepta sa-i dau intalnire, dar ca era libera abia peste trei saptamani. Lista pe care o avea permanent pe pupitru, plina de stersaturi si paranteze, era planificarea intalnirilor dupa program cu cititorii ei preferati. "Aici am baieti pe alese, dupa cum am chef", a zis ea si apoi m-a intrebat daca intr-adevar intelegeam ce citeam, fiindca ei nu-i placeau deloc, dar absolut deloc cartile pe care le ceream.
La cealalta biblioteca, unde m-am dus dupa vacanta, fetei de la pupitru ii placeau toate cartile pe care le ceream. Poate si pentru ca nu era la fel de draguta ca bibliotecara de dinainte de vacanta. De altfel, nici n-avea lista pentru intalniri. Mai exista o cauza pentru care nici eu, nici ceilalti studiosi nu ne indragosteam pe loc de ea. Cantina, la care aveam ca
