Sunt multi care isi exprima ingrijorarea ca integrarea ar duce si la alterarea identitatii noastre nationale, la disparitia sau marginalizarea unor traditii si obiceiuri. Se ridica insa problema sa identificam elementele fundamentale ale acestei identitati. Cum este vorba despre identitatea noastra, contributia proprie la definirea ei trebuie sa fie limitata, caci ar putea fi, cu temei, acuzata de subiectivism. Cât priveste perceptia externa, ea nu este prea magulitoare: România ocupa locul 4 in topul coruptiei, românii sunt niste secaturi simpatice, dar nu te poti bizui pe cuvântul lor, clasa politica româneasca este deplorabila, in România justitia sufera de injustitie etc. Pe care din aceste elemente le putem considera ca fac parte din identitatea noastra nationala? Totusi, judecând la rece, aceste tare nu pot fi puse pe seama tuturor românilor; ele sunt oglinda „calitatilor“ asa-ziselor elite actuale. Dar, e de ajuns un ciomag la un car de oale. Evident, n-ar regreta nimeni daca aceste componente ale identitatii noastre ar disparea sau macar s-ar atenua. UE ne-ar putea ajuta putin; dar nu prea mult. Fiindca, daca privim lucrurile cu luciditate, intreaga lume este intr-o criza aproape totala, care, daca se va agrava, va avea consecinte catastrofale. In ceea ce priveste obiceiurile, datinile, ele nu se pot schimba prin legi si decrete. Ele se pot modifica sau chiar pot disparea datorita uzurii timpului (cum a fost, de exemplu, trecerea de la costumul national la straie nemtesti), prin intimidare si forta sau prin influente externe. Or, in acest timp al comunicarii, al internetului, al multiplelor mijloace de inregistrare a sunetelor si imaginilor, era imposibil sa nu simtim modificari, ca de pilda in domeniul artistic si chiar in domeniul culinar, unde fast-food-urile constituie o concurenta serioasa pentru birturile romantice de altadata unde ciorba de burta si ci