IIstoric vorbind, berea a fost printre primele investitii straine in economia romaneasca. Berarii cei mai mari ai lumii au venit sa ne dea o halba cu mult inainte ca Renault sa ne propuna Loganul. Am avut bere straina cu mult inainte sa avem antivirusi romanesti vanduti la New York. Am stiut ce gust are berea belgiana inainte sa stim daca Bruxellesul a auzit macar de visul de aderare a Romaniei. In acelasi timp, berea a fost un furnizor de publicitate la fel de puternic ca detergentii, prezent pe piata cu ani buni inainte de telefonia mobila. Multi mari specialisti in marketing, astazi blazati sub costumul Armani, si-au facut ucenicia cu manecile suflecate si sortul vanzatorului de bere. Nu la tejghea, la agentia de publicitate, bineinteles.

Dar cel mai mare bine pe care il face berea este ca iti da o tinta. La capatul zilei te asteapta o bere buna: asta a fost multe decenii din secolul trecut motorul Americii industriale. Insa berea, ca rasplata dupa munca, a avut si are un rol in promovarea muncii propriu-zise. Imi aduc aminte primele mele zile pe un santier, acum 20 de ani. Lucram la Magazinul Unirea, aripa Splai, si trebuia sa tragem niste cabluri pe un etaj complet lipsit de geamuri, expus la crivat si la ce mai dadea Dumnezeu. In prima dimineata, seful de echipa m-a tras in baraca si mi-a intins un paharel cu votca. "Sa ne incalzim, ca altfel ne facem lemn acolo sus", mi-a zis omul. M-am uitat in jur: toata lumea bea spirtu ca pe lapte la micul dejun. Am dat dusca si m-am dus la treaba, convins ca sunt deja om al muncii. Evident, au mai venit dupa mine doi speriati. Restul a ramas in baraca - cam toata iarna. "Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc" e sloganul care dateaza din perioada aceea. Si, de altfel, asta e si diferenta intre capitalism si comunism: in comunism se bea inainte de serviciu - sau in timpul lui. In capitalism, dupa.

Spre